Istoria Parchetului: De unde Vine Cuvântul și Cum a Apărut

De unde vine cuvântul „parchet”

Cuvântul vine din francezul parquet, care în Evul Mediu nu însemna ce înțelegem noi astăzi. Desemna un spațiu mic împrejmuit sau o porțiune delimitată dintr-o încăpere gândește-te la un fel de zonă separată, protejată, cu un statut aparte față de restul camerei.

La curțile regale franceze, termenul a ajuns să desemneze încăperile cu podele realizate din bucăți mici de lemn dispuse în modele geometrice. Era un simbol de rafinament și statut nu oricine își permitea o astfel de pardoseală.

În secolul al XVII-lea, în timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea, podelele din lemn au început să înlocuiască pardoselile din marmură în multe palate. Marmura era rece, alunecoasă și greu de întreținut. Lemnul era cald, confortabil și putea fi sculptat în modele de o complexitate remarcabilă. Versailles a contribuit mai mult ca orice altă clădire la popularizarea parchetului decorativ în toată Europa.

De ce lemnul a rezistat în timp față de orice alternativă

Există materiale mai rezistente decât lemnul. Există materiale mai ieftine. Există materiale mai ușor de produs industrial. Și totuși, parchetul din lemn natural rămâne prima alegere pentru locuințele premium în toată Europa.

Motivul nu este irațional. Lemnul are o combinație de proprietăți pe care niciun material sintetic nu o reproduce complet: este cald la atingere, amortizează zgomotul, poate fi reparat și reșlefuit de câteva ori de-a lungul vieții, îmbătrânește frumos și fiecare bucată are un desen unic creat de natura copacului.

Ultimul punct merită subliniat: nu există două plăci de parchet identice. Fibra, nodurile, variațiile de culoare toate sunt determinate de condițiile specifice în care a crescut copacul: sol, climă, lumina soarelui, anotimpuri. Un parchet din lemn natural este, într-un fel, o arhivă a naturii. Fiecare fibră reprezintă ani din viața unui copac.

De aceea, chiar și după sute de ani, un parchet din lemn masiv poate fi recondiționat și își poate păstra frumusețea. Există pardoseli istorice care sunt folosite și astăzi ceva ce niciun produs sintetic nu poate pretinde.

Odată cu marile expediții maritime, corăbiile care plecau spre Africa, Asia și America de Sud s-au întors nu doar cu mirodenii și metale prețioase, ci și cu lemn. Negustorii au descoperit specii care nu semănau cu nimic din ce cunoșteau: teak din Asia, merbau din Indonezia, palisandru din India și Brazilia, wenge din Africa Centrală, jatoba și cumaru din America de Sud.

Culorile intense, duritatea ridicată și desenele spectaculoase ale fibrei i-au fascinat pe europeni. Un parchet din wenge sau palisandru era un obiect de lux comparabil cu bijuteriile sau mobilierul sculptat și era tratat ca atare.

Transportul din tropice dura luni întregi. Copacii creșteau lent și erau greu de prelucrat. Fiecare bucată era tăiată și montată manual. Era firesc că astfel de pardoseli se găseau mai ales în palate, conace și reședințele aristocrației.

Povestea numelui „palisandru”

Este unul dintre puținele cuvinte din domeniu cu o origine cu adevărat frumoasă. Cuvântul palisandru provine din francezul palissandre, care desemna lemnul unor arbori tropicali extrem de apreciați pentru culoarea și parfumul lor. Termenul francez a intrat apoi în majoritatea limbilor europene, inclusiv în română.

În engleză este cunoscut ca rosewood lemn de trandafir deoarece proaspăt tăiat emană un parfum dulce și floral care amintește de trandafiri. Este un nume care spune mai mult despre experiența senzorială a materialului decât orice specificație tehnică.

Motivele pentru care era atât de scump în trecut sunt ușor de înțeles: copacii cresc extrem de lent, lemnul este dens și greu de prelucrat, transportul din tropice dura luni întregi și fiecare bucată era tăiată și montată manual. Un parchet din palisandru era, literalmente, un lux accesibil doar palatului sau conacului.